MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

Ion Lăncrănjan: „Replică şi dialog“

Am citit cu interes şi cu bucurie piesa Londra, de la 3 la 5 de Mariana Brăescu. Piesa are ceva gorkian în ea, dacă avem în vedere umanitatea care îi animă conflictul. Cele două planuri ale piesei – „planul real” şi „planul amintirii”— se intersectează armonios, creînd împreună o imagine aspră dar convingătoare a unei anumite perioade din trecut, perioada depăşită pentru totdeauna. Unii dintre eroi (respectiv eroine) au avut de suferit în perioada respectivă, păstrându-şi, cu toate acestea, fondul de omenie, fără a se nutri ambiţii revanşarde, de răbunare. Se poate vorbi de decădere, dimpotrivă, în cazul eroilor care s-au „salvat” într-un fel – Bazil, Scriitorul, Didina. Amănuntul acesta merită şi trebuie să fie reţinut, fiindcă el e determinant pentru „ideologia” piesei, a cărei viziune nu e sumbră, cu toate că piesa e, cum spuneam, tăioasă, e aspră. Dar e aşa, subliniez, pe seama unor fenomene defuncte, a caror depăşire s-a făcut, nici nu se putea altfel, cu sacrificii destul de multe. Consider, în ce priveşte unitatea piesei, >>>>>Ion Lăncrănjan>>>>>

Anunțuri

Octombrie 14, 2007 - Posted by | opera si autorul

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: