MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

~Constantin Cubleşan: „Să fim încrezători în steaua ei fericită“

Majoritatea dramaturgilor noştri de azi au venit spre teatru după o practicare fructuoasă a altor genuri literare (proză, poezie, publicistică etc.), ceea ce dovedeşte că nu e deloc uşor să scrii teatru şi mai ales că el necesită o anume maturizare artistică. Aşa s-a întîmplat cu Dumitru Radu Popescu sau Ion Băieşu, cu Marin Sorescu sau Fănuş Neagu, cu Mihnea Gheorghiu sau Ecaterina Oproiu etc. şi, important de remarcat, nici unul din aceştia n-a fost străin de publicistică, de prezenţa acută în clipă. Mi se pare firesc să fie aşa. Publicistica solicită în primul rînd spontaneitatea cuvîntului şi concentrarea gîndului. Ori, nimic nu poate fi mai util decît acestea unui scriitor de teatru.

Dramaturgul Mariana Brăescu vine în teatru de asemenea, din publicistică şi din proză. Un drum norocos şi promiţător. Practica interviului a fost, fără îndoială, o excelentă ocazie pentru exerciţiu şi încă pînă astăzi ne amintim cum, prin 1982-1983, interviurile Marianei Brăescu, intitulate „Confesiuni esenţiale”, propuneau săptămînal alte şi alte dezbateri pe teme ale actualităţii stricte dar şi ale condiţiei literaturii române în general. Într-un anumit sens, acele convorbiri aveau un anumit dramatism căci, la drept vorbind, un bun interviu este pe jumătate o bună piesă de teatru. Implantarea directă în actualitate, ştiinţa dialogului, a conducerii discuţiei, a gradării replicilor, a stimulării partenerului de dialog fac parte din tehnologia scrierii dramaturgice. Ori, tocmai aceste calităţi o recomandă cu prisosinţă pe Mariana Brăescu. Verbul nervos, replica acidulată, gîndul înaripat, venit să exprime idei actuale nu fără o undă discretă de sensibilitate feminină, fac din piesa „Profesor de admitere”, o pagină de literatură veritabilă capabilă a ne emoţiona, a ne incita, a ne face fericiţi descoperind adevărul artei.

Dar piesa aceasta nu este nici prima şi nici singura pe care a scris-o autoarea. Alte cîteva îşi aşteaptă deja interpreţii în cadrul altor cîteva teatre din ţară. Experienţa scriiturii se simte, atrăgîndu-ne atenţia că nici o izbîndă nu se dobîndeşte fără de talent dar şi fără de muncă asiduă, fără dăruire şi pasiune, fără tenacitate şi abnegaţie. Iată atu-urile cu care Mariana Brăescu intră pe poarta cea mare a teatrului. Să fim încrezători în steaua ei fericită.

1988

CONSTANTIN CUBLEŞAN

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: