MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

~Constantin Teodorescu: „Du mecanique plaque sur du vivant“

În dramaturgie, unde domină bărbaţii, apariţia şi manifestarea unei femei nu sunt de domeniul surprizelor şi curiozităţii ci atrag imediat atenţia, deoarece spiritul feminin poate aduce valori neaşteptate. Aceasta este situaţia în care se găseşte dramaturgul Mariana Brăescu.

Era de aşteptat să se orienteze spre dramă. Sensibilitatea feminină presupune o asemenea alegere. Opţiunea pentru comedie surprinde doar pe cel care nu ştie că vine din publicistică. Publicistica te obligă la reacţie spontană, la concizie şi precizie, elemente care se descoperă în comedia în trei acte „Pronto – agent particular, sau Marea Lovitură (Caut mamă din America)”, Carpathia Press, 2005. Elementele amintite n-ar însemna mare lucru în comedie, dacă sensibilitatea n-ar fi dublată de inteligenţă şi gândire subtilă, de modalitate jovială a ideilor, necesare în antrenarea imaginaţiei pentru a surprinde în viziunea comică lumea. E vorba de cunoaştere unei realităţii care, pentru moment, se orientează în jurul escrocului. Farsa este forma care dă viaţă acestui tip, pitoresc în această piesă, încât ai impresia că a trecut de pe stradă în text (de fapt, de pe scena vieţii).

Balcanismul situaţiei permite dramaturgului să depăşească structura obişnuită, să zicem clasică. Personajul nu atinge suprafaţa canaliei, deşi cinismul nu lipseşte din starea lui Pronto, care îşi consumă energia, voinţa pentru „marea lovitură”, lăsând spectatorului (cititorului) plăcerea reflecţiei.

Scrisă în anul 1985, comedia s-a intitulat „Pronto – agent particular sau Marea lovitură”, la care s-a adăugat enunţul „Caut mamă din America”. Sub acest titlu, comedia a fost prezentată la Teatrul Naţional Radiofonic (2002), într-o distribuţie valoroasă.

N-am pătruns în adâncime cinicul până nu am citit această piesă, care mi-a adus aminte de Oscar Wilde. Pentru acesta, cinicul „cunoaşte preţul tuturor lucrurilor, fără să le cunoască valoarea”. Grandilocvenţa naivă e substanţa oralităţii în replicile lui Pronto, exprimându-se însă uimitor de sobru, mereu degajat. Paradoxal, escrocul este efectul vieţii marcat de ceea ce nu poate evita să dorească: „marea lovitură”.

Conflictul comic se desfăşoară fără conformism, nu prezintă o imagine superficială a lumii. Observaţia atentă a moralei „propune” cunoaşterea omului, surprinde şi extinde realitatea, refuzând clişee şi expresii dogmatice specifice momentului scrierii comediei. Rostirea predicaţiei mi se pare mai actuală decât în momentul scrierii.

Jocul limbajului impune semnificaţii şi spiritul modern printr-o mişcare alertă a realului cotidian. Modelul funcţional al comicului determină comportamentul elementelor specifice tehnologiei discursului dramaturgic. Textul dramatic se realizează doar în acte. Structurile spaţio-temporale apar ca valori tehnice concepute prin libertatea creaţiei, antitematic, antiideologic.

Autoarea s-a angajat efectiv şi moral într-o comedie de situaţie pentru a preciza un aspect din esenţa realităţii contemporane convinsă de adevărul „ridendo castigat mores”!

2005

CONSTANTIN TEODORESCU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: