MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

~Emil Poenaru: „Cine este «al tresiprezecelea Caesar»?“

Am primit acum câteva zile mai multe cărţi semnate de Mariana Brăescu, autoarea pe care mi-o amintesc ca fiind în lumea literară „un personaj”, prin distincţie, discreţie şi sensibilitate rar întâlnite. Una dintre ele este o piesă de teatru, cu titlul ciudat de „Al treisprezecelea Caesar”.

Aparent, în prim plan, e un joc inteligent – un joc în decor care îndeamnă la „amintiri” din spaţiul vechiului teatru italian; un joc unde şi personajele par decupate dintr-un patrimoniu clasic al dramaturgiei; un joc spumos, cu situaţii comice şi răstunări abile ale acestora; un joc aparent „nevinovat”, Dar în planul său ascuns, jocul e „vinovat” de sugestii grave care răzbat de sub derularea spumoasă a comediei, talentul autoarei dându-şi măsura tocmai în această îmbinare a planurilor şi dacă primul plan ne face sa zâmbim cel de-al doilea ne tulbură. Începând cu personajele: aviditatea de bani si de parvenire a personajului încărcat de falsitate numit atât de sugestiv „Îngeraşul” este regăsibil si astăzi poate chiar foarte des printre noi. La fel de des îi găsim şi pe Lambru şi Verdea, cei care se zbat sa cumpere talentul şi munca altora. Şi, Doamne, cât de des şi de agresiv ne este servită, în toate modurile posibile, porumbiţa şi nu doar din cauza invaziei manelelor si a muzicii de folclor denaturată şi deturnată ci şi datorită obsesiei imaginilor „sexy”. Cămătarul, cu rapacitatea şi obsesia lui de a poseda, din păcate, ne domină azi viaţa mai mult ca oricând. Dar Beizadeaua Popescu care îşi vinde operele pentru a-şi putea cumpăra operele lui dragi? Trebuia ca destinul sau să fie tragic, să nu poată vedea apărând sub numele sau ultima lui operă. Este semnificativ că nu i-o pot cumpăra cei care i-au negociat-o ci şi-o însuşeşte cămătarul – personajul care devine astfel mai clar modelul exponenţial al supremaţiei banului. Interesant, autoarea ţine să se dezvăluie, prin personajul „Scriitoarea”, care, rosteşte şi superba replică finală prin care îl defineşte pe creator ca fiind „cel de-al treisprezecelea Caesar”. Dincolo de tot şi de toate, „gradul” lui în ierarhia fiinţelor umane este aşezat statuar. Caesarii, reţinuţi de istorie, ramaşi ca modele ale unor trăsături morale odioase, pălesc în faţa prinţului spiritual care este adevăratul Caesar. Aşa cum autorul antic şi-a întrerupt opera după ce a scris despre doisprezece Caesari, aşa autoarea vrea să ne spună că seria acestora are un sfârşit şi trebuie să apară cel de-al treisprezecelea care – ca personaj – să reprezinte modelul exponenţial al adevăratei valori umane.

Pe vremuri, regizorul Florin Fătulescu, care mi-a regizat o piesă nu foarte agreată de oficialităţi, după ce s-a stabilit în America mi-a povestit cu ocazia unei vizite în ţară că la intrarea în teatrul unde se juca o piesă regizată de el a pus un mare afiş: „Aici se gândeşte”. Aşa şi la montarea acestei piese, unde s-ar cuveni să fie un afiş asemănător.

2005

EMIL POENARU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: