MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

~Ion Zamfirescu: „Câteva cuvinte în întâmpinarea unui dramaturg“

Porţile dramaturgiei noastre româneşti se deschid azi pentru Mariana Brăescu. Să întîmpinăm acest eveniment cu prietenie, cu mulţumire, cu gînduri în măsură să invoce auspicii senine şi să prefaţeze cu încredere un destin!

Piesa Profesor de admitere ne pune în faţă, deopotrivă, o lume de visări şi o lume de realităţi. Dar nu două lumi distante, fiecare din acestea înţelegînd să se închidă în cochilia ei, ci două lumi deschise, gata să-şi împrumute reciproc substanţa şi să subscrie împreună promisiuni limpezi de viaţă.

Pe de o parte, acţiunea ne ia cu sine într-un iureş contagios de fantezie şi mişcare. Tinereţe: vervă, replici de spirit: şăgălnicii: hîrjoane; gesturi antrenante de suprafaţă; plutiri de gen oarecum carnavalesc în planuri şi construcţii de moment; acestea, toate, se înlănţuiesc viu, colorat, într-o partitură de joc, de bună dispoziţie, cu semne şi irizări de poezie în ea.

Pe de altă parte, putem desluşi în filigranul acestei partituri vesele şi o seamă de filtrări sau înţelesuri din sfere de înţelepciuni tăcute şi rezistente ale vieţii. Nu tot ce zboară se mănîncă; şi, oricîtă incantaţie ar exista în cîntecul de sirenă, acesta tot cîntec de sirenă rămîne. Sclipirile imediate, fireşte, îşi pot avea şi ele farmecul, încîntarea şi chiar rostul lor; dar nu într-atîta încît să acopere ori să poată înlocui valori, deprinderi şi acumulări reieşite îndelung din întocmiri cuminţi ale vremii. Piesa reuşeşte să ne sugereze aceste lucruri, angajîndu-ne spiritualmente în atmosfera şi mesajul lor, nu urcînd parabola din ea pe trepte pedante, ci lăsînd ca resorturile acesteia să joace în voia lor aproape naturală. Faptul devine cu atît mai expresiv cu cît este pus să se petreacă într-un climat moldovenesc, cu imagini ce se perpetuează tainic din trecut şi cu tot atîtea scînteieri prezente.

Ştim cîte condiţii implică o piesă de teatru: construcţie dramatică, personaje caracteristice, concentrare şi economie de mijloace, studiu pshihologic şi tot atîta cunoaştere socială, echilibru între părţi, simbioză de ficţiune şi realitate, prudenţă şi putere de apărare în faţa pericolului manierist ş.a. Acestea vin cu timpul; sînt roade ale metodei şi experienţei; nimeni nu poate afirma că le-ar fi avut dintr-o dată, de la început. Esenţial este ca în greul examen de artă şi de exegeză pe care procesul dramaturgic îl reclamă iniţiaţilor lui, să se vină cu dragoste de oameni şi cu aplecare la adevărurile lor sufleteşti.

Totul, în Profesor de admitere, se anunţă în acest sens.

1988

ION ZAMFIRESCU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: