MARIANA BRĂESCU

prozator, creator de publicaţii, dramaturg

~Tudor Popescu: „Patru motive de bucurie“

Sînt multe motive de satisfacţie în această premieră, cu „Profesor de admitere”. Mai întîi aş elogia iniţiativa teatrului (iniţiativă din ce în ce mai puţin asumată de teatre cu firmă mai sonoră) de a debuta un tînăr actor dramatic. Din varii motive, teatrele contează pe numele consacrate, căutate de public, uitînd misiunea lor culturală, din care derivă şi obligaţia de a aduce în orizontul teatrului românesc noi condeie. Al doilea prilej de satisfacţie este chiar această apariţie a unui nou nume în „nomenclatorul” teatrului nostru contemporan. Fiecare nou venit se cuvine să fie întîmpinat cu pîine şi sare şi să fie salutat colegial, cu atît mai mult cu cît noi sosiri, pe scenă, în ultimii ani, au fost alarmant de puţine. Al treilea motiv este acela că noul sosit este… o femeie. Ea aduce, şi va aduce în cîmpul teatrului nostru, propria sa sensibilitate feminină, sensibilitate pe care am dorit de multe ori s-o regăsesc pe scenă. Al patrulea motiv de satisfacţie (din punctul meu de vedere important) este acela că noul sosit are înclinaţii spre comedie. Satira nu este „rea”, are ceva din îngăduinţa pe care spuneam că o aştept de la un condei feminin. Domină umorul. Accentul comic nu e pus pe situaţia comică, ci pe replica de haz, venită fie din inadaptare la realitate (Criticul), fie din pretenţia de atotştiutor, capabil să dea sentinţe de valoare şi sfaturi absolute, dar modeste în fond (Actriţa, Cîntăreţul), fie din „traducerea” şi „interpretarea” sensurilor unor cuvinte necunoscute (Moş Costică). În general, surprinde plăcut, pentru o piesă de debut, oralitatea aproape fără cusur a replicii, oralitate pe care unii o capătă foarte tîrziu sau deloc. Interesează în această piesă şi efortul de a diferenţia tipologic, şi priceperea de a „răsuci” personajul, prezentîndu-l din unghi schimbat. (Vezi „contaminarea” lui Moş Costică).

Cine a debutat în teatru cu capodopera lui? Nimeni! Un debut se justifică dacă e sigur o promisiune. Această piesă, prin calităţile ei, este o carte de vizită pentru un autor dramatic, un comediograf, poate. Pe Mariana Brăescu se cuvine s-o aşteptăm cu interes în viitoare premiere. Pînă la ele, să ne amuzăm la această primă piesă şi să ne bucurăm că, iată, un teatru a urcat-o în luminile rampei!

1988

TUDOR POPESCU

Anunțuri

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: